Între da şi nu este… Nimic!
(Pasaj din cartea pe care o scriu)
Nimic nu e mai frustrant într-o relaţie decât iubirea pentru o persoană instabilă, inconsecventă şi imatură… Fiecare zi a săptămânii alternează, pe rând, şocant, între “Da” şi “Nu”. Dacă, spre exemplu, luni începe bine, cu un “Da” merituos, marţi te trezeşti că totul e “Nu”, miercuri e “da” iar… Şi tot aşa, până când ajungi să te întrebi dacă tu ai o problemă atunci când ai de-a face cu instabili. Ajungi, la un moment dat, să îţi faci calcule legate de weekend, dacă vor fi cu “Da” sau “Nu”. Uneori însă, atunci când totul e bine, fără certuri sau complicaţii inutile, când totul pare perfect, apare acel “Nu” venit de niciunde, de aiurea, doar de dragul …
Astăzi, după o zi cu “Da” am primit, aşa cum era de aşteptat, un “Nu”. Evident, dacă nu voi opri toată această înşiruire, mâine va fi din nou un halucinant “Da”, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat ieri. O inconstanţă venită – culmea – din nimic logic. A, da, uitasem, dintr-o fobie pentru trecut. Sau, de cele mai multe ori în cazul instabililor, “Nu”-urile apar şi de la aşa-zişii prieteni binevoitori… Lor le e simplu cu instabilii. Pentru că ei sunt frustraţi, invidioşi pe dragostea altora, neiubiţi, dezaxaţi, alcoolici şi le este simplu să le impună prietenilor “nu”-uri. Atunci, în plină bulversare, în loc de “te iubesc”-uri apar “nu te mai vreau”-uri.
Nu sunt un sfânt. Am o mie de defecte. Poate şi o mie de calităţi, dar instabil nu sunt! Când îmi doresc pe cineva ştiu ce vreau. Ştiu să fiu fidel, ştiu să iubesc, ştiu să respect, ştiu să dăruiesc fără “Nu”-uri venite din senin. Măcar atât: un pic de stabilitate într-o lume plină de oameni care, din plictis, îşi transformă viaţa într-un Mountain Rouse care coboară doar de dragul unui salt în gol, care să dea puţină adrenalină altei zile în care nu se întâmplă nimic.
Azi am primit un „Nu’. Numai că, de data asta, am zis şi eu „Nu”. Dintr-un motiv: m-am săturat ca mâine să fie iar „Da”. M-am săturat să calculez weekendurile cu „Nu” sau „Da”. Le prefer pe cele cu „Poate”!
(pe post de morală, pentru vorbitorii de limbă engleză: Instead of „baby”, i prefere „maybe”!)
kiss, kiss! Mi-a placut pana la ultimul rand…baby, not maybe!
@Gabi: Kiss u back, Baby! :*
baby…….asculta melodia lui Beyonce – Yes!!!!….i think o sa ti prinda bine….they all are ungrateful…..in the mean time….kiss u a lot!!!
@Rosalie: Thank you very much. Kiss u a lot Baby!
geniala faza cu baby and maybe..:)..e de retinut:)
@Cristina Toader: Da, asa zic si eu.
Foarte frumos, fictiune sau nu, si da e frustrant… foarte sa ai langa tine un om complet instabil, mai ales dupa ce atunci cand te-a intrebat ce vreai, raspunsul tau a fost “stabilitate”. ironic, nu?
@Anda: Asta este viata unora. Insa asta nu inseamna ca imi doresc sau ca trebuie sa imi doresc si eu asta, nu?
Ma bucur sa aflu ca stii ce vrei..este un lucru esential in viata, mai ales can ajungem la o varsta cand totul trebuie sa mearga de la sine. Am fost si eu intr-o relatie asemanatoare, si am gasit totul asa de usor si de amuzant la inceput, dar in timp se invecheste si devine obositor. Nu conteaza cine este de vine si cine nu, nu conteaza cine are mai multe dreptate si cine nu..ce conteaza este faptul ca ai realizat ca nu mai poti inainta asa. Te salut ptr ca ai realizat acest lucru..tu stii mai mult decat oricene ce este bine ptr tine si ce nu este.
I-ti doresc succes in continuare si nu uita ca sunt aici alaturi de tine.
te pup,
Flo
@Flo: Sunt perfect de acord cu tine. Stii cum este, stii prin ce am trecut. Vine o zi in care ai obosit, in care nu mai ai nervi, in care nu mai poti. Trebuie sa ne vedem mai departe de viata si sa iesim din relatii care nu mai merg. Pentru ca avem o singura viata si este pacat sa ne batem joc de noi insine! Trebuie sa ramanem doar cu amintiri frumoase. Si daca ne vom intalni in sezonul urmator vom vedea daca eu sunt Mr. Big si daca ea e Carrie.
cand gasesti persoana potrivita exista stabilitate de la inceput la sfarsit, asa pe linie ca in povesti… cand relatia e un du-te vino, e de fapt doar du-te, dar mai vino ca nu vreau sa fiu singur(a), si nu merita
@R: Dar şi când îţi dai seama ce vrei cu adevărat nu cred că o mai laşi să plece de lângă tine, nu? Cel puţin atunci când iubeşti.
Intre da si nu e frica.
E teama de commitment, de angajare, de necunoscut in final. E posibil ca o privire atenta si mai toleranta asupra situatiei sa aduca mai mult pe termen lung. I know, for I’ve been tere. Instabilul
@Uptownboy: Mă bucur că eşti un tip care recunoaşte că îi e frică. Nu sunt mulţi care recunosc asta. Dar dacă o să o ţii tot aşa… E păcat. Uneori nu şii ce pierzi nici măcar când îl pierzi pe celălalt. Poate că la tine nu ai fost timpul atunci pentru o relaţie. poate că persoana nu era de ceea ce aveai tu nevoie atunci. Poate…
[...] ,,Nimic nu e mai frustrant într-o relaţie decât iubirea pentru o persoană instabilă, inconsecve…Dacă, spre exemplu, luni începe bine, cu un “Da” merituos, marţi te trezeşti că totul e “Nu”, miercuri e “da” iar… Şi tot aşa, până când ajungi să te întrebi dacă tu ai o problemă atunci când ai de-a face cu instabili. Ajungi, la un moment dat, să îţi faci calcule legate de weekend, dacă vor fi cu “Da” sau “Nu”. Uneori însă, atunci când totul e bine, fără certuri sau complicaţii inutile, când totul pare perfect, apare acel “Nu” venit de niciunde, de aiurea, doar de dragul … Astăzi, după o zi cu “Da” am primit, aşa cum era de aşteptat, un “Nu”. Evident, dacă nu voi opri toată această înşiruire, mâine va fi din nou un halucinant “Da”, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat ieri. O inconstanţă venită – culmea – din nimic logic. A, da, uitasem, dintr-o fobie pentru trecut. Sau, de cele mai multe ori în cazul instabililor, “Nu”-urile apar şi de la aşa-zişii prieteni binevoitori… Lor le e simplu cu instabilii. Pentru că ei sunt frustraţi, invidioşi pe dragostea altora, neiubiţi, dezaxaţi, alcoolici şi le este simplu să le impună prietenilor “nu”-uri. Atunci, în plină bulversare, în loc de “te iubesc”-uri apar “nu te mai vreau”-uri. Nu sunt un sfânt. Am o mie de defecte. Poate şi o mie de calităţi, dar instabil nu sunt! Când îmi doresc pe cineva ştiu ce vreau. Ştiu să fiu fidel, ştiu să iubesc, ştiu să respect, ştiu să dăruiesc fără “Nu”-uri venite din senin. Măcar atât: un pic de stabilitate într-o lume plină de oameni care, din plictis, îşi transformă viaţa într-un Mountain Rouse care coboară doar de dragul unui salt în gol, care să dea puţină adrenalină altei zile în care nu se întâmplă nimic. Azi am primit un „Nu’. Numai că, de data asta, am zis şi eu „Nu”. Dintr-un motiv: m-am săturat ca mâine să fie iar „Da”. M-am săturat să calculez weekendurile cu „Nu” sau „Da”. Le prefer pe cele cu „Poate”!(pasaj din carte) [...]
Nu inteleg de ce trebuie sa-i faci jocul? Cred ca trebuie sa mergi la drumu cu persoane care stiu ce vor de la viata, si nu cu cele care au fite si nu stiu decat sa-i incurce pe altii. E foarte simplu! Intrebi: Vrei? Raspunde: Nu! Raspunsul tau: Ok, la revedere… pt totdeauna. De sa ne milogim?
@mia: pentru ca uneori iubim enorm. Pentru ca uneori nu mai gandim limpede. Atunci cand ai sentimente puternice fata de cineva tot traiesti cu speranta ca totul va fi bine. Ca lucurrile se vor schimba. Pana cand te saturi si realizezi ca trebuie sa iti vezi de drumul tau!